Povestea celei care cade

Iar a căzut foarte rău…dar nu s-a lovit. Nu se lovește niciodată. Nu are nici măcar o zgârietură. Nimic, nimic. Dar ea cade…Poate e de la eșarfa galbenă pe care o poartă întotdeauna și pe care iar i-a suflat-o vântul în față și a căzut. I-am spus mereu să nu o mai poarte…Greșeam, nu era…

Vrem o minune, apoi ne plictisim de ea

Nu îmi amintesc, dar știu sigur că mi-am dorit foarte tare să merg chiar înainte de a putea merge. Am o amintire foarte reală, apoi, a nerăbdării de a începe școala. Dacă închid ochii, îmi pot aduce aminte pefect și ce simțeam înainte să vină vacanța de vară. Epuizam, pur și simplu, răbdarea de a…

Povestea luminilor aprinse

Demult, prințesele stăteau pe pervazul ferestrei și se uitau la stele. Erau melancolice, se lăsau purtate de fiece gând care le gâdila miezul minții, se lăsau alinate de fantezii albastre, verzi și roșii…, se amuzau de câte o idee și cădeau pradă unui timp care nu le aparținea. Stelele le făceau să se gândească departe…

Alege-ți luptele cu grijă

  Într-un fel sau altul, toți suntem luptători. Fiecare poartă cu sine un război pe care nu i-l va ghici nimeni, niciodată, pentru că fiecare luptă permanent să nu se trădeze…deci intră într-un alt război, un război cu cei din jurul său. Acum însă, în societatea modernă, luptele nu se mai poartă la 100 de…

„Dintr-odată”…așa se întâmplă lucrurile în viață

Când trăiești în permanență într-o bulă a ta, pe care ți-ai creat-o special ca să ai bula ta și să nu faci parte dintr-o adunare, observi mult mai limpede ce se întâmplă cu și în acea adunare, care se frământă și se agită în jurul bulei tale. Așa observ eu ce se petrece în jurul…

Povestea gândurilor nespuse

De cum au auzit fierul greu al lanțului slăbindu-se au înțeles că urmau să fie eliberați…eliberați din celule, în curtea în care se țineau de obicei luptele. Fiecare condamnat s-a năpustit asupra gratiilor cu o nerăbdare specifică, aspră, care îți arde pieptul, asemănătoare cu momentul când nu știi dacă aștepți să se întâmple ce urmează…

La ce ne folosesc toate astea?

Cea dintâi emoție negativă de care îmi aduc aminte este vinovăția. Mă simțeam, când eram chiar mică, foarte vinovată de tot ce făceam greșit (atât de greșit cât putea să fie la acea vârstă). Mai târziu și pe nesimțite, senzația și-a extins puterea…m-am simțit vinovată și pentru ce nu făceam. Simțeam fără încetare că trebuie…